• Despre horticultura ecologică

Horticultura ecologică este știința și arta cultivării legumelor, fructelor, plantelor me­dicinale și aromatice folosind practici agricole sustenabile și ecologice ce includ utilizarea îngrășămintelor organice, gestionarea eficientă a apei și a solului, promovarea biodiversității și controlul natural al dăunătorilor. În horticultura ecologică, se evită utilizarea pesticidelor și a altor substanțe chimice sintetice, iar accentul se pune pe protejarea mediului înconjurător și promovarea sănătății solului și a plantelor.

• Obiective

Horticultura ecologică este o metodă prin care se produc alimente folosind substanțe și procese naturale, având un impact limitat asupra mediului deoarece încurajează:

• păstrarea biodiversității;
• conservarea echilibrelor ecologice regionale;
• menținerea calității apei.
• creșterea fertilității solului;
• utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale;

Reglementările Uniunii Europene privind horticultura ecologică asigură structura pentru producția de produse ecologice pe teritoriul UE, fiind elaborate astfel încât să răspundă cererii consumatorilor de produse ecologice cu scopul de a asigura o piață echitabilă pentru producători, distribuitori și comercianți.

• Avantaje și dezavantaje

Avantaje

• Utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor naturale contribuie la menținerea unor ecosisteme agricole echilibrate, care să ofere o varietate mai mare de substanțe nutritive și să protejeze solul împotriva degradării.
• Astfel, producătorii horticoli ecologici asigură conservarea acestuia și a apei, reduc poluarea, iar prin rotația culturilor și utilizarea îngrășămintelor verzi se îmbunătățesc atât fertilitatea, cât și structura solului.
• Produsele obținute din horticultura ecologică sunt adesea mai bogate în nutrienți și consumul acestora poate contribui la o dietă mai echilibrată și mai sănătoasă, oferindu-le consumatorilor substanțe nutritive esențiale pentru o bună sănătate.
• Horticultura ecologică ajută și la evitarea încălzirii globale, deoarece mare parte din produsele ecologice sunt distribuite si consumate la nivel local, fără a fi nevoie de a fi transportate la distanțe mari, astfel încât se reduce și consumul total de combustibil.
• În plus, fermele ecologice tind să angajeze forță de muncă locală, oferind astfel oportunități pentru cei din zonele rurale.

Dezavantaje

• Randamente mai mici și costuri mai mari

În general, producția în horticultura ecologică este mai mică în comparație cu metodele agricole convenționale, din cauza dificultăților în gestionarea dăunătorilor și bolilor fără utilizarea pesticidelor și erbicidelor sintetice ceea ce determina un randament mai mic al productiei. În plus, gestionarea dăunătorilor și bolilor fără utilizarea substanțelor chimice poate implica mai mult timp și muncă manuală, ceea ce poate duce la costuri mai mari de producție.

• Vulnerabilitatea la dăunători și boli

Absența utilizării pesticidelor și îngrășămintelor chimice poate face culturile ecologice sa fie mai vulnerabile la dăunători și boli. Metodele de control al dăunătorilor și bolilor în horticultura ecologică sunt limitate la metode non-chimice, care pot fi mai puțin eficiente în anumite situații. Astfel, există un risc mai mare de deteriorare sau pierdere a culturilor, chiar dacă se folosesc metode ecologice precum rotația culturilor, prădătorii naturali și soiurile de plante rezistente. Această vulnerabilitate poate face ca horticultura ecologică să fie mai solicitantă și să necesite o monitorizare proactivă și măsuri preventive.

• Vulnerabilitate la condiții meteorologice extreme

Absența utilizării pesticidelor și îngrășămintelor chimice poate face culturile ecologice mai vulnerabile la secetă, inundații sau alte fenomene meteorologice extreme, fiind mai susceptibile la pierderi.

• Certificare și conformitate

Agricultura ecologică impune respectarea unor norme și reglementări precise pentru a obține certificarea ecologică. Aceste certificate asigură că fermierii respectă criterii riguroase în ceea ce privește metodele de producție și utilizarea de materiale aprobate. În timp ce certificarea este esențială pentru menținerea încrederii consumatorilor și a accesului pe piață, procesul poate fi și complicat și costisitor, mai ales pentru micii fermieri.

• Provocările pieței

În ciuda creșterii cererii pentru produse ecologice, horticultura ecologică continuă să reprezinte o parte relativ mică a pieței alimentare. Fermierii care o practică întâmpină adesea dificultăți în comercializare și distribuție din cauza infrastructurii limitate și a predominanței horticulturii convenționale. Competiția din partea producției la scară mai mare și necesitatea unor canale de comercializare specializate pot fi obstacole pentru fermierii care cultivă organic.

• Disponibilitate limitată a resurselor organice

În unele regiuni, resursele organice precum compostul și îngrășămintele organice pot fi mai scumpe sau mai greu de obținut, ceea ce poate afecta producția și randamentul.

• Sigla pentru produse ecologice

Sigla UE oferă o identitate vizuală tuturor produselor certificate ecologic în Uniunea Europeană.

Fermierii pot promova și vinde produsele lor certificate cu această identitate, iar consumatorii le pot identifica foarte ușor.

Utilizarea siglei este permisă exclusiv pe produsele care au fost deja certificate ca fiind ecologice.

Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, îm­preună cu sigla comunitară sunt utilizate pentru a completa etiche­tarea, astfel încât consumatorii să poată identifica produsele obținute conform metodelor de producție ecologică.

Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R., asigură că produsul eti­chetat în acest mod provine din agricultura ecologică şi este certificat de către un organism de inspecţie şi certificare autorizat.

Legislație

Legislația UE

Normele privind producția ecologică și etichetarea produselor sunt cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018, care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 ce se abrogă. Sunt astfel adoptate și alte acte juridice secundare detaliate, cum ar fi:

• Acte delegate care sunt regulamente cu aplicabilitate generală care completează și modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ;
• Acte de punere în aplicare (regulamente de punere în aplicare ale comisiei), utilizate atunci când sunt necesare condiții uniforme de punere în aplicare.

Lista actelor secundare în legătură cu producția ecologică se referă la trei domenii principale: producția și etichetarea, controalele și schimburile comerciale.

Legislația din România

• Ordonanța de urgență nr. 34/2000 privind produsele ecologice (formă consolidată valabilă la data 01.01.2022)
• Normele de aplicare pentru agricultura ecologică: Aceste norme, emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, oferă detalii supli­men­tare și proceduri pentru implementarea legislației în domeniul horticul­turii ecologice în România.

Produse care fac obiectul normelor UE privind producția ecologică

• Plante și produse vegetale neprelucrate, inclusiv semințe și alte materiale de reproducere a plantelor
• Animale și produse de origine animală neprelucrate
• Alge și produse de acvacultură neprelucrate
• Produse agricole prelucrate, inclusiv produse de acvacultură, pentru utilizare ca alimente
• Hrană pentru animale
• Vin
• Alte produse enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2018/848 sau necuprinse în categoriile anterioare

Reguli pentru producția ecologică

Regulile pentru producția ecologică sunt stabilite de legislația UE și cea națională și cuprind o serie de standarde și proceduri menite să asigure respectarea principiilor ecologice în procesul de producție. Aceste reguli se referă la aspecte precum utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor, gestionarea solului și menținerea biodiversitătii. Ele se bazează pe anumite principii esențiale, cum ar fi:

• Limitarea utilizării îngrășămintelor chimice, a erbicidelor și a pesticidelor
• Interzicerea utilizării organismelor modificate genetic (OMG)
• Interzicerea utilizării radiațiilor ionizante

Astfel, producătorii ecologici trebuie să găsească soluții pentru a menține fertilitatea solului și sănătatea plantelor, adoptând diverse strategii precum:

• Rotația culturilor
• Cultivarea plantelor fixatoare de azot și a altor culturi pentru a restabili fertilitatea solului
• Evitarea utilizării îngrășămintelor minerale pe bază de azot
• Selectarea soiurilor rezistente pentru a reduce impactul buruienilor și al dăunătorilor

Planul național pentru dezvoltarea producției ecologice

România, ca membru al Uniunii Europene, urmărește dezvoltarea și promovarea horti­culturii ecologice în conformitate cu obiectivele stabilite la nivel european. Planul Național pentru Dezvoltarea Producției Ecologice în România reprezintă un cadru strategic și operațional care are ca scop consolidarea sectorului ecologic și creșterea calității și cantității produselor ecologice.

Obiectivele Planului Național:

• Creșterea suprafețelor cultivate ecologic: Unul dintre principalele obiective ale Planului Național este creșterea suprafețelor agricole cultivate ecologic. Acest lucru implică promovarea conversiei la agricultura ecologică a unui număr cât mai mare de ferme și terenuri agricole.
• Creșterea numărului de operatori ecologici: Planul vizează, de asemenea, creșterea numărului de operatori agricoli certificați pentru producția ecologică. Acest lucru include fermieri, procesatori, distribuitori și alte entități implicate în lanțul de producție și comercializare a produselor ecologice.
• Îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor de suport: Planul Național urmărește să ofere sprijin pentru dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor de suport necesare pentru producția și comercializarea produselor ecologice. Acest lucru poate include investiții în facilități de procesare, depozitare și distribuție, precum și servicii de consultanță și formare pentru operatorii ecologici.
• Promovarea consumului de produse ecologice: Un alt obiectiv important al planului este promovarea consumului de produse ecologice în rândul populației. Acest lucru implică educație și conștientizare cu privire la beneficiile produselor ecologice pentru sănătatea umană și mediul înconjurător.

Strategiile și măsurile planului:

• Conversia și sprijinul pentru operatorii ecologici: Planul prevede acordarea de sprijin financiar și tehnic pentru operatorii agricoli care doresc să treacă la agri­cultura ecologică. Acest sprijin poate include subvenții pentru conversia la metode ecologice, facilitarea accesului la semințe și îngrășăminte ecologice, precum și asis­tență în obținerea certificării ecologice.
• Dezvoltarea sistemului de certificare și control: Un alt aspect important al planului este dezvoltarea și consolidarea sistemului de certificare și control pentru produsele ecologice. Acest lucru implică întărirea capacităților organismelor de certificare și a autorităților de control, precum și promovarea transparenței și a încrederii în sistemul de certificare ecologică.
• Educație și conștientizare: Planul prevede campanii de educație și conștientizare destinate atât producătorilor agricoli, cât și consumatorilor. Aceste campanii vizează informarea cu privire la beneficiile agriculturii ecologice și la importanța consumului de produse ecologice pentru sănătate și mediu.
• Cooperare și parteneriate: Planul încurajează cooperarea și colaborarea între diferitele părți interesate, inclusiv autorități publice, organizații non-guvernamentale, sectorul privat și societatea civilă. Aceste parteneriate sunt considerate esențiale pentru promovarea și implementarea eficientă a măsurilor prevăzute în plan.

Impactul Planului Național:

Implementarea Planului Național pentru Dezvoltarea Producției Ecologice va avea numeroase beneficii pentru agricultură, mediu și societate în ansamblu:

• Protecția mediului: Creșterea suprafețelor cultivate ecologic și utilizarea practicilor agricole sustenabile vor contribui la protejarea solului, a apei și a biodiversității.
• Sănătatea publică: Promovarea consumului de produse ecologice va contribui la îmbunătățirea sănătății populației prin reducerea expunerii la pesticide și alte substanțe chimice dăunătoare.
• Creșterea economiei rurale: Dezvoltarea sectorului ecologic va crea oportunități noi de afaceri și locuri de muncă în mediul rural, contribuind la combaterea sărăciei și migrației rurale.
• Conformitatea cu cerințele europene: Implementarea planului va asigura confor­mi­tatea României cu cerințele și standardele europene în domeniul agriculturii ecologice, facilitând accesul la piețele europene și internaționale.

Pași pentru înregistrarea activității operatorilor

Ordinul MADR nr 45/2022 reglementează înregistrarea activității operatorilor care realizează activități de producție agricolă, pregătire/prelucrare, distribuție/introducere pe piață, depozitare, import, export de produse ecologice sau în conversie în agricultura ecologică. Astfel, etapele înregistrării sunt:

1. Încheierea unui contract cu un Organism de control acreditat pe teritoriul României.
2. Operatorii trebuie să depună Fișa de înregistrare la Direcția pentru Agricultură Județeană sau la municipiul București (DAJ/DAMB), însoțită de contractul încheiat între operator și organismul de control
3. Fișele de înregistrare, după aprobare, sunt returnate în original operatorilor în cauză, o copie fiind păstrată la DAJ/DAMB, iar o altă copie, în format electronic, fiind trimisă de către DAJ/DAMB organismului de control cu care operatorul/grupul de operatori are contract

În fiecare an, până pe data de 16 mai inclusiv, operatorii care desfășoară activități de producție sunt obligați să-și înregistreze activitatea la DAJ/DAMB, cu excepția unor operatori care desfășoară activități în anumite domenii precum pregătirea/prelucrarea, distribu­ția/introducerea pe piață, depozitarea, importul, exportul de produse ecologice sau în conversie, floră spontană, acvacultură. De asemenea, sunt exceptati și producătorii care intră pentru prima dată în agricultura ecologică, sau care s-au retras din agricultura ecologică si care intenționează reînscrierea după o perioadă de 5 ani de la data retragerii certificatului. Toți acesti producatori își pot înregistra activitatea până la data de 15 noiembrie inclusiv.

Conversia la producția ecologică

Pentru a deveni producător certificat ecologic este necesară parcurgerea unei etape de ,,conversie” în care se impune utilizarea metodelor de producție ecologică. În această etapă produsele obținute nu vor putea fi comercializate ca și produse ecologice. Aceasta se poate face abia după parcurgerea acestei etape de conversie a cărei durată depinde de tipul de produs organic, și anume:

• 3 ani pentru livezi;
• 2 ani pentru culturile anuale

Această perioadă de conversie poate fi o provocare pentru fermele care trec la horticultura ecologică deoarece tehnicile ecologice pot duce adesea la randamente mai scăzute, iar produsele obținute în această perioadă nu pot fi valorificate la prețul produselor ecologice. Pentru  a veni în sprijinul acestor producători, Uniunea Europeană și statele membre oferă diverse măsuri de sprijin pentru a ajuta fermierii în această tranziție.

Încrederea în horticultura ecologică

Pentru ca metoda de producție ecologică sa fie și în beneficiul producătorilor, este crucial ca și consumatorii să aibă încredere că normele referitoare la producția ecologică sunt respectate. Astfel, Uniunea Europeană menține un sistem riguros de control și asigurare a conformității cu standardele pentru produsele alimentare ecologice. Deoarece în producția ecologică  există un lanț de aprovizionare mai larg, în care sunt incluse și sectoarele de prelucrare, de distribuție și vânzare a produselor alimentare, aceste sectoare sunt, de asemenea, supuse unor controale.

Fiecare țară din UE desemnează organisme sau autorități de control unde producătorii, distribuitorii și comercianții de produse ecologice trebuie să se înregistreze înainte de a putea comercializa produsele alimentare ca produse ecologice. După ce sunt inspectați și verificați, operatorii primesc un certificat care atestă conformitatea produselor lor cu standardele ecologice, apoi sunt supuși unui control cel puțin o dată pe an pentru a verifica respectarea continuă a regulilor.